Asigurarea rezilienței și bunăstării angajaților necesită un mediu de lucru ergonomic, nu doar oferirea de masaje și sesiuni de consiliere, sunt de părere experții.
Doi dintre cei mai utilizați termeni corporativi din ultimii cinci ani au fost bunăstarea și reziliența, iar importanța îngrijirii sănătății mintale a angajaților a fost, în cele din urmă, recunoscută ca fiind nu numai sensibilă, ci de-a dreptul vitală pentru un loc de muncă eficient. Dar, prea des, programele de reziliență și de wellness nu includ considerații privind ergonomia la locul de muncă, care pot genera profituri mult mai mari pentru investiții.
Conceptul de reziliență este destul de simplu. Aceasta înseamnă că oamenii pot să se recupereze în urma unor situații stresante. La locul de muncă din ziua de astăzi, cu incertitudine economică și probleme de șomaj, știm că mulți oameni se confruntă cu un stres semnificativ la serviciu.
Companiile sunt marii indicatori ai economiei. Când este jovială, viața este bună, dar când se confruntă cu situații problematice, viața nu mai este atât de bună și angajații trebuie să își poată reveni din acea adversitate.
În consecință, multe companii din întreaga lume investesc în programe de reziliență pentru a încerca să îmbunătățească modul în care angajații pot face față stresului legat de muncă.
Și există în mod clar imperative financiare pentru a face acest lucru. Numai în Australia, astfel de probleme pot reprezenta aproximativ 11 miliarde de dolari pe an în costuri legate de sănătate. Pentru a pune acest lucru în context, asta înseamnă aproximativ o treime din tot bugetul militar al țării.
Din punct de vedere procentual, atunci când vine vorba de oameni care se confruntă cu probleme compensabile, aproximativ cinci la sută din toate leziunile la locul de muncă sunt legate de stres.
Astfel, companiile investesc în programele lor de reziliență, deoarece aceasta este în mod clar o problemă și una cuantificabilă în acest sens.
Componentele rezilienței
Există trei componente principale ale rezilienței. Prima este cea cognitivă. Oamenii devin stresați din cauza volumului de muncă pe care trebuie să îl efectueze
sau natura acesteia. Poate fi vorba despre termenele pe care trebuie să le respecte sau pur și simplu că, într-o perioadă de recesiune, companiile pot fi forțate să retragă personalul, ceea ce înseamnă un volum mai mare de muncă pentru personalul care este lăsat în urmă. Toate acestea fac parte din aspectul cognitiv al rezilienței.
Cel de-al doilea aspect este cel emoțional, care se referă la angajați și colegii lor, cât de bine se înțeleg cu colegii lor, cu supraveghetorii și cu managerii lor. Dacă relațiile dintre ei nu sunt bune, acest lucru cauzează un mediu de lucru din ce în ce mai stresant. Această componentă emoțională se referă, de asemenea, la sentimentele personale de securitate. Dacă un angajat este îngrijorat de faptul că slujba lor este nesigură, acest lucru poate avea un efect de undă – ce înseamnă această nesiguranță pentru familie, pentru persoanele dependente de angajat, pentru gospodărie?
Aceste două componente sunt motivul pentru care multe programe de reziliență se concentrează asupra aspectului sănătății mintale la locul de muncă. Însă, companiile ajungă să ignore sau să uite de o componentă importantă a rezilienței.
Al treilea aspect
Componenta neglijată de multe ori este mediul fizic. Și aici intră în calcul ergonomia, deoarece există dovezi puternice care arată că anumite condiții proaste de mediu pot fi factori de stres importanți. Exemplele includ un mediu de lucru zgomotos, unul prea cald, prea rece sau cu temperaturi care variază prea mult, unul cu o iluminare substandard – prea luminos, prea slab sau foarte neuniform. Toate aceste situații stresează în mod direct corpul.
Dar o importanță și mai mare pentru stresul fizic sunt problemele de postură. Dacă ne întoarcem atenția la angajatul nostru cu probleme, care încearcă să rezolve un volm crescut de muncă, șansele sunt că acesta nu acorde atenție modului în care lucrează. Lucrează ore îndelungate și o face într-o poziție foarte proastă, într-un mediu prost proiectat.
Stresul nu provoacă probleme musculo-scheletice, dar le amplifică, deoarece le tensionează mușchii, astfel încât atunci când un angajat stresat lucrează într-o poziție proastă, acesta se poate răni mult mai rapid.
Repercusiuni financiare
În cazul în care costurile legate de sănătatea mintală sunt mari, cele fizice sunt și mai mari. Riscurile fizice legate de muncă se ridică la 61 de miliarde de dolari pe an în Australia. Această cifră este de șase ori mai mare decât cea a problemelor legate de stres. Nu este vorba de cinci procente dintre angajați care raportează aceste probleme, este vorba de aproximativ 60% – de 12 ori mai mulți oameni. Cu toate acestea, locurile de muncă pun în aplicare programe de wellness sau programe de reziliență, adesea prin intermediul departamentului de resurse umane, însă problemele legate de ergonomie poate fi îngropate în departamentele de sănătate și siguranță. Acest aspect este uitat, însă realitatea este că un angajat poate să aibă cel mai bun nivel de sănătate mintală, dar dacă lucrează într-o postură ciudată, el va suferi leziuni fizice.
Randamentul investițiilor
Există date care arată că, din punctul de vedere al rentabilității investițiilor, este mult mai eficient ca o companie să se concentreze asupra celei de a treia componente a rezilienței. În SUA, există companii care rulează programe de wellness și de reziliență care tind să cadă într-una din două categorii. Există programe de bunăstare, cum ar fi cele care încearcă și îi încurajează pe participanți să facă mai mulți pași în fiecare zi, să folosească scările, să mănânce alimente sănătoase și să bea mai multă apă etc. Aceste programe ar putea fi populare.
Analiza arată că, de obicei, 8 sau 9 din 10 persoane dintr-o companie se vor înscrie la un astfel de program. Dar pentru fiecare dolar cheltuit pe acestea, există o return de 50 de cenți în ceea ce privește reducerea costurilor de sănătate.
A doua categorie conține programele de management al bolilor. Aici puteți avea angajați care suferă de o boală cronică, cum ar fi diabetul de tip 2 sau bolile cardiovasculare. Acum, ceea ce încercați să faceți este să vă asigurați că aceste persoane își iau regulat medicamentele, că se ocupă regulat de ei însuși, astfel încât să maximizeze șansa de a se recupera sau, cel puțin, de a-și gestiona bolile cronice. Sau, de exemplu, aceștia pot suferi de artrită, boală care afectează problemele musculo-scheletice.
Abordarea persoanelor implicate în astfel de programe este mult mai scăzută – în jur de 13%. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că oamenii văd sănătatea ca pe o problemă personală, nu o problemă corporativă și nu doresc în mod special ca toată lumea să știe despre starea lor de sănătate sau despre modul în care o gestionează.
În astfel de cazuri, de obicei, randamentul investițiilor pentru aceste programe este de 3,80 USD pe dolar cheltuit. Există anumite beneficii, dar nu sunt imense.
Apoi, există domeniul de ergonomie proactivă. Mai exact, este vorba despre situațiile în care mediile de lucru sunt proiectate de la zero pentru a oferi cele mai bune condiții pentru a lucra eficient. Randamentul investițiilor în aceste inițiative este de 18 USD – pentru fiecare dolar cheltuit.
În această categorie există o rată de rentabilitate a investițiilor imensă, deoarece problemele musculo-scheletice sunt cu adevărat costisitoare, nu numai din punct de vedere al costului efectiv cauzat de rănirea angajaților, ci și din cauza faptului că, pe măsură ce se produce leziunea, productivitatea se diminuează.
De asemenea, asta poate însemna că există și persoane care nu pot veni la lucru din cauza rănilor, care pot avea nevoie de intervenții chirurgicale, iar în astfel de situații este necesară angajarea unor persoane care să îi înlocuiască. Design-urile ergonomice bune pot preveni leziunile musculo-scheletice.
Integrarea în design
Acest lucru nu înseamnă că programele de reziliență ar trebui să se concentreze doar asupra mediului fizic în detrimentul sănătății mintale, însă cheia este integrarea. Companiile vor avea directori de sănătate, dar nu directori de ergonomie, iar directorii de sănătate adesea nici măcar nu iau în considerare importanța aspectului ergonomic în ceea ce privește condițiile de lucru. Cu toate acestea, acolo vor fi resimțite majoritatea costurilor pentru prejudicii, iar acestea continuă să se amplifice atunci când aveți o forță de muncă în curs de îmbătrânire.
De asemenea, fără o limită de pensionare, oamenii se așteaptă să continue să lucreze după vârsta de 65 de ani și există tot felul de schimbări biologice care se vor întâmpla în mod firesc, pe care trebuie să le acomodați și pentru care este posibil să fie nevoie să faceți și compromisuri atunci când proiectați mediul de lucru.
