Toaletele publice sunt, adesea, cele mai vizitate spații dintr-o facilitate comercială. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, abordarea de design a acestor zone este foarte neinspirată. Toată această perioadă de carantină reprezintă o oportunitate pentru dezvoltatori și proprietari de imobile de a arunca un ochi asupra toaletelor din facilitățile lor, însă factori extern precum vasta răspândire a COVID-19, precum și creșterea conștientizării sociale și ecologice a populației, îi obligă acum să implementeze modificări drastice. Acum este momentul în care să schimbăm viziunea asupra toaletelor publice și să înțelegem modul în care trecutul a influențat designul toaletelor din ziua de astăzi.

În cea de-a doua jumătate a secolului XIX oamenii au început sî aibă acces, deși limitat, la utilitățile publice răspândite, dar și să dezvolte înțelegere limitată a beneficiilor pentru sănătate ale sistemelor publice de canalizare. O mare parte a populației încă folosea toalete în afara locuințelor, însă viziunea oamenilor a început să se schimbe pe la începutul secolului al XX-lea, astfel că băile interioare au început să devină tot mai comune. Pentru a-i ajuta pe oameni să accepte mai ușor ideea unei toalete în interiorul locuințelor, aceste spații erau concepute să se asemene cu restul camerelor din locuințe sau din clădirile publice. Astfel, chiuvetele și closetele aveau învelișuri din lemn sculptat și ornat, pentru a semăna cât mai bine cu mobilierul. Ferestrele și podelele erau acoperite cu draperii și covoare, în timp ce pereții erau acoperiți cu tapet – lucruri care l-ar face pe un virolog din ziua de astăzi să înnebunească.

Totuși, lucrurile s-au schimbat rapid odată cu debutul virulent al tuberculozei, urmat la scurt timp de pandemia de gripă spaniolă, care deseori a fost comparată cu actuala pandemie COVID-19. Odată cu aceste boli a venit și o înțelegere mult mai bună a modului în care se răspândesc virușii și a rolului important pe care îl joacă materialele și suprafețele în stoparea virusurilor. Rapid au dispărut lemnele poroase, țesăturile și tapetele din toalete, ele fiind înlocuite de smalț, oțel inoxidabil și plăci ceramice, materiale care au creat senzația sterilă și clinică a numeroaselor sanatorii construite în acea epocă pentru tratarea pacienților care au căzut victimă acelor epidemii. Acest model a rămas, în mare parte, neschimbat de-a lungul secolului al XX-lea și abia recent a început să evolueze dincolo de focalizarea singulară a igienei, pentru a include o abordare mai holistică. Această nouă abordare oferă un spațiu sanitar, dar conceput totodată cu grijă pentru a crea un nivel superior de confort, precum și o experiență unică pentru utilizator.

Întrebarea este acum, luând în considerare pandemia COVID cu care ne confruntăm în prezent, ar trebui să se întoarcă designul toaletelor la unul pur sanitar și utilitarian sau ar putea fi încorporate și elementele călduroase și ospitaliere, similare cu cele atât de populare în epoca Victoriană?

Cu toate că abordarea problemelor generate de COVID-19 va continua să fie, pe bună dreptate, un obiectiv primordial, designul contemporan al toaletelor publice ar trebui să ia în considerare un număr mare de factori care vor îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pe măsură ce afacerile își reîncep activitatea, sănătatea și siguranța clienților și a angajaților vor trebui abordate pentru a ameliora orice incertitudine pe care oamenii ar putea să o aibă cu privire la revenirea în spațiile publice. Dar, în același timp, îmbunătățirea unor parametri precum accesibilitatea, sustenabilitatea și confortul sau implementarea unui design unic și memorabil ar trebui luate în considerare.

Salubritatea a constituit pentru multă vreme un punct central al toaletelor publice moderne. Dacă acestea includ aplicații touchless, deja sunt considerate futuriste. Totuși, având în vedere situația actuală, senzorii fără atingere pentru toate obiectele sanitare ar trebui să devină dotări standard în toate toaletele publice. Mai mult, tehnologiile sanitare vor continua să devină din ce în ce mai bune, după cum o demonstrează și recent lansatele baterii de lavoar cu uscător de mare viteză încorporat, care s-au dovedit a fi mult mai eficiente față de uscătoarele tradiționale, montate pe perete. Aceste noi tehnologii sunt convenabile și elimină urmele de apă de pe blaturi și podele, suprafețe pe care germenii prosperă. Cu toate acestea, studiile actuale sugerează că tot prosoapele de hârtie tradiționale ar putea fi mai bune decât uscătoarele, care pot răspândi particule sau aerosoli și pot crește riscul de infecție. Astfel, noua viziune de proiectare a toaletelor ar trebui să includă și montarea unor dispensere de prosoape sub oglinzi și implementarea coșurilor de gunoi direct în blat, pentru a evita problemele cauzate de urmele de apă de pe podea și deșeurile aruncate pe jos.

În plus față de elementele mai vizibile de igienă, percepția distanțării sociale și a spațiului privat vor deveni probleme tot mai des întâlnite în această perioadă, motiv pentru care ar trebui luate în considerare soluții din timp. Pisoarele cu pereți despărțitori la înălțime completă și cabine de toaletă cu uși și pereți despărțitori la înălțime completă, combinate cu soluții ventilație individuală dedicată ar contribui mult la soluționarea acestor preocupări.

Acestea fiind spuse, o regândire a aspectului general al toaletelor pentru a amplasa chiuvete individuale în fiecare cabină și de a elimina complet spațiul de chiuvete comune ar putea să nu fie chiar atât de departe în viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here