Pandemia COVID-19 a schimbat modul în care managerii de mentenanță și inginerie abordează facilitățile și operațiunile lor. Nevoia de distanțare socială, purtarea măștii și curățarea temeinică au dus la implementarea de noi proceduri necesare pentru a menține angajații și vizitatorii în siguranță și sănătoși. Totuși, concentrarea atenției doar asupra procedurilor și suprafețelor din cadrul unei facilități ar putea duce la trecerea cu vederea a unui element critic în menținerea sănătății oamenilor – intrările în clădiri.
Intrările în facilitățile comerciale și instituționale reprezintă primul punct de contact pentru ocupanți și vizitatori. Studiile recente au demonstrat capacitatea coronavirusului responsabil de COVID-19 de a supraviețui perioade îndelungate de timp pe diferite suprafețe și materiale – până la patru ore pe cupru și chiar mai mult pe plastic și oțel inoxidabil. Deoarece materialele plastice și oțelul inoxidabil sunt printre cele mai frecvent utilizate materiale în fabricarea feroneriei ușilor, o singură atingere a unui mâner contaminat poate răspândi virusul către numeroși alți oameni, în doar câteva minute.
Acest lucru înseamnă că angajații și clienții pot fi expuși coronavirusului chiar înainte de a intra într-o clădire. Din fericire, managerii pot apela la o serie de soluții pentru a preveni astfel de probleme, care variază de la no-tech, la low-tech, la high-tech. Nu toate opțiunile sunt potrivite pentru toate aplicațiile, însă le oferă managerilor o varietate de opțiuni atunci când vine vorba de a face intrările în clădiri mai sigure.
Soluții no-tech
Soluțiile non-tehnologice pot fi implementate fără a fi nevoie să efectuați modificări ale ușilor sau a hardware-ului ușilor, majoritatea fiind soluții procedurale.
De exemplu, dacă o clădire are un anumit număr de intrări, iar cel puțin una dintre aceste intrări este dotată cu operatoare automate de acces, managerii de facilități ar putea să țină în permanență celelalte intrări blocate și să le folosească numai pentru ieșire. Această strategie ar putea însemna că angajații și clienții trebuie să se deplaseze puțin mai departe până la o intrare cu uși automate, însă reduce considerabil riscul de expunere la COVID.
O altă soluție non-tehnologică este de a le permite tehnicienilor de întreținere să deschidă anumite uși în perioadele de trafic intens. Deoarece ocupanții clădirii nu trebuie să atingă ușa, șansa transmiterii virusului este mult mai mică.
Totuși, în timp ce ținerea ușilor deschise ar putea rezolva problemele legate de contactul fizic, aceasta va crea alte probleme. Această metodă irosește energia și compromite securitatea clădirii, rezultând în necesitatea de a amplasa personal de securitate la fiecare intrare afectată. În anumite cazuri, măsura ușilor deschise poate reprezenta însă o măsură eficientă.
Soluții low-tech
Majoritatea ușilor din clădirile comerciale și instituționale utilizate acum sunt manuale și necesită contact fizic între feroneria ușii și ocupanții care intră în imobil. O soluție low-tech care le permite utilizatorilor să deschidă majoritatea ușilor este un instrument în formă de cheie cu un cârlig pe un capăt. Atașând dispozitivul de mânerul ușii, utilizatorii o pot trage fără a fi nevoie să atingă fizic mânerul.
Majoritatea acestor instrumente pot fi utilizate în mod eficient pe uși cu o greutate de până la aproximativ 30 de kilograme. De obicei, acestea costă mai puțin de 10 dolari și pot fi atașate la brelocul unui utilizator. O mică agățătoare de pe dispozitive le permite utilizatorilor să apese butoanele pentru deschiderea ușilor sau pentru a chema liftul, din nou, fără să fie nevoie de contact fizic cu clanța sau cu panoul de control.
Probabil cel mai mare dezavantaj al acestor dispozitive este faptul că toate persoanele care vor să intre sau să iasă din clădire trebuie să aibă unul asupra lor. Eliberarea gadget-urilor către angajați ar putea deveni relativ costisitoare și nu ar aborda problema vizitatorilor care trebuie să intre în clădire.
Un alt dispozitiv de tip low-tech, care poate reduce contactul operatorului cu hardware-ul ușii este mânerul pentru braț. Instalat peste dispozitivul standard de tragere a ușii, acesta îi permite utilizatorului să-și folosească antebrațul în locul mâinii pentru a deschide ușa. Îmbrăcămintea utilizatorului previne contactul direct între piele și feroneria ușii, reducând astfel șansele de contaminare.
Un avantaj considerabil este faptul că numeroase tipuri de mânere pentru braț se potrivesc unei game largi de configurații hardware de uși, toate la un cost redus. Mai mult, utilizatorii cu acces la imprimante 3D pot chiar descărca planuri de imprimare gratuite de la unii designeri, permițându-le să-și creeze propriile mânere, în funcție de ce nevoi au.
De asemenea, există și un tip de mâner amplasat în partea de jos a ușii, care le permite utilizatorilor să o deschidă folosindu-și picioarele.
