„Important nu este ca să prevezi viitorul, ci ca tu să fii pregătit pentru confruntarea cu el”.

Ghidul Cetăţeanului publicat de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă are ca motto acest citat atribuit lui Pericle încă din anul 500 I.C. Pe fondul mai multor evenimente din ultimii ani şi a riscurilor frecvente care apar şi care ameninţă viaţa, situaţia populaţiei, mediul înconjurător, patrimoniul public şi privat, este foarte important ca cetăţenii României să conştientizeze riscurile din zona în care trăiesc şi să fie informaţi pentru a şti ce măsuri de prevenire pot lua în cazul unei situaţii de urgenţă.

Campania “Informat! Care este planul tău?” reprezintă o campanie de conştientizare iniţiată de BMF GRUP, în parteneriat cu WALL STREET, prin care se doreşte informarea populaţiei pentru situaţiile de urgenţă/calamităţile care se pot produce în cladiri şi nu numai.

Atunci când vorbim de situaţii de urgenţă, cu siguranţă gândul nostru se îndreaptă către numele doctorului Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, omul care în ultimii ani a pus la punct un sistem performant de informare şi intervenţie în cazuri de calamitate. Cu siguranţă, multitudinea demersurilor făcute de domnia sa, printre care şi Ghidul Cetăţeanului amintit mai devreme, oferă structurilor de stat o bună capacitate de reacţie în cazul producerii unei calamităţi. 

Pasionat încă din copilărie de prim-ajutor, de nenumărate ori, Raed Arafat a reliefat faptul că atunci când ai o pasiune, când simți că ceva te atrage, este bine să dezvolți această pasiune şi că este foarte important să schimbi ceva şi să laşi o amprentă în urma ta. Aceste principii fundamentale i-au ghidat paşii în acţiunile şi demersurile sale, şi tocmai de aceea este persoana cea mai potrivită pentru a deschide seria interviurilor dintr-o amplă campanie de conştientizare şi informare a populaţiei României.

„Încă se merge pe principiul «Mie nu mi se întâmplă». Până se întâmplă!”

 Este populaţia României pregătită pentru a face faţă confruntării cu o calamitate?

Dacă vorbim de populaţie ca indivizi şi ca familii, nu pot să spun acest lucru deoarece încă avem de făcut foarte multă educaţie în vederea pregătirii pentru diferite situaţii de urgenţă. Încă se merge pe principiul «Mie nu mi se întâmplă». Până se întâmplă! Noi am întărit puterea şi capacitatea sectorului de stat, de intervenţie, de reacţie. Lucrăm pe prevenire, am făcut portalul “Fii pregătit” la Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, este campania “Nu tremur la cutremur” pe care au lansat-o colegii de la IGSU (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă), aplicaţia DSU care permite accesarea şi găsirea unor sfaturi acolo, afli tot timpul ce se întâmplă în jurul tău din punct de vedere meteorologic şi al altor alerte. De asemenea, există sistemul RO ALERT, care este unul dintre cele mai moderne sisteme de avertizare prin Cell Broadcast. Toate acestea vin pentru avertizarea populaţiei, alertarea ei, recomandarea unor acţiuni către ea în anumite situaţii. Dar, la nivel comunitar şi la nivelul omului de rând şi al familiei, trebuie să existe şi acolo o abordare corectă de pregătire pentru a fi omul pregătit pentru riscurile din zona în care trăieşte. Trebuie să fii pregătit dăcă eşti într-o zonă cu inundaţii sau într-o zonă cu risc de cutremur. Trebuie să fii pregătit să nu apară incendiu în casa ta, trebuie să previi acest lucru. Aici încă mai avem foarte mult de lucrat.

Consideraţi că riscurile la care este expusă populaţia au crescut în ultimii ani?

Anumite riscuri, da. Cu cât ne modernizăm şi cu cât România creşte economic, cu atât şi riscurile cresc. Oamenii cred că dacă industria se dezvoltă, eşti mai avansat şi scad riscurile, însă nu, pot să crească riscurile, să se diversifice, riscuri pe care nu le-am avut înainte să le avem acum. Acest aspect iarăşi depinde de pregătirea noastră şi pregătirea populaţiei pentru că chiar dacă cresc riscurile, cresc şi modalităţile prin care poţi să le combaţi şi să le previi. Totul depinde de modul în care privim acest lucru, şi, bineînţeles în cadrul evoluţiei industriale, şi măsurile care se iau pentru prevenirea unor dezastre, incidente, unor situaţii de urgenţă, sunt de regulă mai stricte decât acum 10-20 de ani. Din acest punct de vedere, lucrurile se cam echilibrează. Dar, de exemplu, schimbarea climatică nu putem să o controlăm, iar fenomenele meteo extreme apar din ce în ce mai des. Dacă nu eşti pregătit pentru acest lucru, înseamnă că eşti vulnerabil şi poţi să devii victimă.

Aţi văzut ce s-a întâmplat în Timiş şi Caraş Severin, a rămas fără curent electric o bună parte din populaţie. Acum un an nu puteam să sprijinim decât dacă venea firma de electricitate cu ce deţine ea ca generatoare. De anul trecut, putem să sprijinim şi noi ca structura de protecţie civilă de situaţii de urgenţă. S-au mobilizat acolo generatoare mari, s-a lucrat pe lângă ce au adus şi cei de la electricitate, aceasta este partea noastră de pregătire. În acelaşi timp, am depistat nişte lucruri pe care nu mă aşteptam să le găsesc aşa. De exemplu, staţie de combustibil privată, fără generator electric. Atunci a trebuit să alimentăm noi furnizorul de combustibil ca să poată funcţiona şi să ajute oamenii care au rămas fără combustibil şi nu puteau să alimenteze. Normal era ca o benzinărie să aibă un generator electric, iar când nu are curent electric să poată să funcţioneze. Aceasta este partea de pregătire pe care o aşteptăm din partea lor. Nu trebuie să vină pompierii sau cei de la situaţii de urgenţă să îţi pună generatorul. Dacă un cartier rămâne fără curent, este o problemă de lungă durată, aici venim şi sprijinim. Dar, un spital trebuie să aibă generator propriu, o staţie de benzină la fel.

„Panica rămâne cel mai mare duşman în cazul declanşării unei alarme pentru situaţii de urgenţă într-o clădire mare.”

Ni s-a întâmplat de nenumărate ori să ne aflăm într-un centru comercial, să se declanşeze alarma acustică de incendiu, iar vizitatorii practic să nu aibă nicio reacţie. De ce se întâmplă acest lucru?

Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei de educaţie, oamenii nu sunt obişnuiţi că dacă sună alarma trebuie să te îndrepţi către ieşire, fără panică. Companiile care asigură partea de securitate într-un centru comercial, într-un magazin mare, trebuie să aibă angajaţii instruiţi, să asiste această evacuare şi să pună oamenii să se evacueze fără panică în afara clădirii. Dar aici, iarăşi eu aş pune întrebarea: «În câte dintre instituţiile publice credeţi că se fac exerciţii de evacuare la incendii sau la situaţii de urgenţă?» Eu am fost la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în clădirea de la Geneva, în mijlocul unei şedinte foarte importante a sunat alarma, toată lumea a lăsat totul, s-a ridicat, şi s-a îndreptat către scări. Am coborât şi când am ieşit cu toţii afară, au venit cei de la securitate, ne-au spus că durează jumătate de oră şi că este exerciţiu. Să încercăm să facem acest lucru la noi, undeva unde ai o şedinţă importantă şi toată lumea se va supăra că de ce ai întrerupt şedinţa. Acolo am coborât şi era o şedinţă internaţională. Exerciţiu, s-a întrerupt totul, am coborât, am aşteptat, ne-am întors şi s-a reluat activitatea. Asta înseamnă cultură de securitate, asta înseamnă să fii pregătit pentru situaţiile de urgenţă şi să fii în siguranţă!

 Care este cel mai mare risc pentru cei prezenţi într-o clădire aglomerată, în cazul

declanşării alarmei/producerii unei calamităţi?

Cel mai mare risc în momentul declanşării unei alarme, este panica. Dacă există panică şi oamenii încep să alerge necontrolat, există riscul să cadă pe scări, să se calce între ei. Într-un mall, în weekend poţi să ai mii de oameni. Dacă toţi fug deodată către uşi şi se blochează uşile, riscul mare este ca unii să cadă, să fie călcaţi de alţii, chiar să moară unii. Panica rămâne cel mai mare duşman în cazul declanşării unei alarme pentru situaţii de urgenţă într-o clădire mare.

„Este foarte important să investeşti în securitate, în siguranţă şi în prevenire, decât să te trezeşti că toată investiţia ta se face scrum.”

Ce sfat aţi da fiecărui proprietar/administrator de clădire pentru protejarea vizitatorilor din cadrul acesteia?

Să aibă un plan foarte clar de evacuare, să aibă oamenii instruiţi, cei din magazine, cei de la pază şi securitate să fie instruiţi periodic, să se facă exerciţii pe evacuare, să aibă întotdeauna verificate sistemele de detectare şi sistemele de avertizare. Şi, bineînţeles, partea de prevenire, în primul rând, ieşirile de urgenţă să fie întotdeauna practicabile, să nu fie închise, să nu fie blocate, să nu apară ceva care blochează o ieşire de urgenţă. Deci, toate aceste aspecte şi reducerea factorilor care pot cauza producerea unei situaţii de urgenţă. În orice centru comercial există bucătării, este folosit foc, este folosit gaz, iar acolo trebuie să fii foarte sigur că lucrurile sunt controlate, că pot fi detectate orice scurgeri de gaz, orice substanţă care poate să pună populaţia în pericol. Totodată, trebuie să ai stingătoare, să ai hidranţii, să fie totul verificat, să fie totul funcţional. Aceste aspecte sunt importante într-un centru comercial sau un magazin mare.

Lumea de astăzi înseamnă investiţii, însă există multe cazuri în care banii primează siguranţei.  Măsurile de prevenire şi acţiune în caz de calamitate sunt tratate cu maximă seriozitate de către investitori, în momentul dezvoltarii unei noi clădiri?

Nu! Sunt mulţi investitori care încearcă să reducă banii alocaţi investiţiilor pe securitate. Mai mult, critică uneori când li se cer anumite lucruri de către autorităţile competente în acest domeniu: «De ce îmi trebuie mie asta aici, de ce îmi trebuie mie asta acolo?» Eu cred că ei ar trebui să vadă aceste măsuri tot ca o parte din investiţie, o parte integrantă a investiţiei. Este foarte important să investeşti în securitate, în siguranţă şi în prevenire, decât să te trezeşti că toată investiţia ta se face scrum şi nu mai ai nimic din ea. Aici, un rol major îl au firmele de asigurări, deoarece pentru a asigura, trebuie să fii sigur că riscurile sunt minime. Firmele de asigurări pot forţa astfel de investitori să investească corect şi pe partea de prevenire şi siguranţă.

„O uşă de incendiu blocată cu lanţ înseamnă decesul unor oameni.”

Multe dintre efectele unei situaţii de urgenţă pot fi diminuate, dacă nu chiar înlăturate întru totul prin acţiuni prompte. Ar trebui ca fiecare clădire să beneficieze de un plan de recuperare, pentru diminuarea şi înlăturarea urmărilor producerii unui dezastru? Este posibil ca pe viitor să avem parte de o iniţiativă legislativă în acest sens?

Planul de recuperare trebuie să îl aibă orice firmă, orice om de afaceri când face o firmă trebuie să ştie cum recuperează repede să revină la normal. Acţiunile prompte sunt foarte importante pentru că pot să reducă pagubele. Însă, noi am avut o abordare puţin ciudată în Bucureşti mai ales, cu închiriatul maşinilor de pompieri de la firme private şi păzitul mall-urilor cu o maşină de pompieri. Aşa ceva nu vezi nicăieri. Mai degrabă ai nevoie în interiorul centrului comercial, în interiorul clădirilor de oameni care să ia primele măsuri. O maşină de acest gen nu face nimic, poate chiar să întârzie, să fugă la maşină în loc să scoată hidrantul şi să stingă focul cu acesta sau cu stingătorul. Rolul de prevenire este în interior al personalului angajat sau al personalului instruit special şi cu cât acţionează mai repede şi este instruit mai corect, evităm să pierdem vieţi, să avem răniţi, să avem arşi, şi, bineînţeles, putem să evităm să se extindă o situaţie de urgenţă. Un foc mic într-o bucătărie nu devine un foc mare în jumătate de centru comercial. Uitaţi-vă la mall-ul din Rusia, care a avut un incendiu recent şi care s-a răspândit foarte rapid şi a dus la decesul a mai multor oameni. Dau exemplul incendiului de la Bamboo, unde personalul instruit şi faptul că evacuarea de urgenţă era practicabilă, toate uşile de ieşire şi tot, au reuşit să evacueze sute de oameni în timpul incendiului, înainte să se prăbuşească clădirea. Acolo au salvat foarte mulţi prin faptul că au instruit oamenii lor înainte, cum să evacueze şi cum să se comporte, faţă de alte situaţii în care o uşă de incendiu blocată cu lanţ înseamnă decesul unor oameni şi că oamenii nu pot să fugă dintr-un pericol care apare.

Este mediul privat suficient de implicat şi vă oferă sprijin în desfăşurarea campaniilor de informare şi prevenire?

Depinde. Eu, de exemplu m-aş aştepta la mass-media privată să ne sprijine mult mai mult în răspândirea informaţiilor. Normal, şi aici este vorba de foarte mulţi bani dacă vrem să plătim toate informările pe care le dăm, aşa că ne aşteptăm la o colaborare în acest sens, mai mult şi mai intens. Avem câteva acorduri, însă am trimis şi adrese să ne sprijine şi nu am primit răspuns. Sper totuşi să facem acest lucru să funcţioneze mai bine.

Investiţiile în clădiri depind de mentalitatea şi de interesul investitorului. Sunt unii care sunt din start axaţi pe partea de securitate, siguranţă, vin şi îi întreabă pe colegii de la pompieri, merg şi discută cu ei ca să ştie ce au de făcut, şi sunt alţii care vor să minimalizeze costurile intervenţiei chiar pe seama riscului la incendiu şi a altor riscuri. Aici, normal, încep discuţiile, încep reclamaţiile şi neînţelegerile, «De ce ne cereţi acest lucru?» Uneori au dreptate, alteori nu au dreptate, dar sunt lucruri care depind de fiecare companie şi de persoanele care sunt acolo.

„Tehnologia permite oamenilor acces aproape instantaneu la informaţie.”

Ce alte măsuri, pe lânga cele legale în vigoare, consideraţi obligatorii pentru fiecare investitor privat, proprietar al unei clădiri deschise publicului, pentru o mai bună informare, prevenire şi gestionare a producerii unui dezastru?

Măsurile legale sunt de regulă măsurile minimale, sau măsurile care sunt la medie, care trebuie implementate. Orice investitor poate să vină cu măsuri suplimentare consultându-se cu specialiştii în domeniu. Acest lucru depinde de el. În niciun caz, atunci când îţi vin pentru autorizare, nu îţi cer măsuri exhaustive, costisitoare, se cer măsurile obligatorii. Dar, cu siguranţă, orice investitor poate să mai discute cu consultanţii pe domeniu şi să găsească şi alte măsuri opţionale, care să ducă la o siguranţă sporită pentru cei care vin în zona respectivă.

Luând exemplul SUA, unde comunităţile locale, dar şi marile companii sunt foarte implicate în răspândirea şi conştientizarea modului de acţiune individual în caz de calamitate şi unde serviciile voluntare au un aport important, este posibilă o astfel de abordare şi în România?

O încercăm, noi am început şi lucrăm pe această direcţie. Avem relaţii cu ONG-urile, cu societatea civilă, protocoale de colaborare, încercăm să ajungem la nivelul acesta, dar necesită timp, necesită o construcţie care este de regulă lentă. Dar, bineînteles, eficienţa este mare când ai atins un anumit nivel. Oricum, este în viziunea noastră atât la nivelul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, cât şi la nivelul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenţă.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a lansat aplicaţia DSU, un important canal de comunicare cu populaţia. Care este astăzi importanţa tehnologiei în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă? 

Tehnlogia ne permite să facem mult mai mult decât înainte. Înainte nu aveam aplicaţie, nu puteam transmite. Înainte, singurul mod de transmitere al unui mesaj era să sune sirenele, dar nimeni nu ştia care este riscul sau pericolul pentru care sună sirenele. Acum lucrurile încep să se schimbe, tehnologia permite omului acces aproape instantaneu la informaţie şi atunci dacă o folosim să înştiinţăm populaţia, este un lucru benefic. Dar mai are şi un dezavantaj tehnologia, deoarece este şi modalitatea de a răspândi foarte mult ştiri false, dezinformări şi a dezorienta populaţia. Tocmai de aceea, omul de rând trebuie să ştie de unde îşi obţine informaţiile. Una este să îţi obţii informaţiile de pe un website sau o aplicaţie a DSU-ului, care este reglementată corect şi se ştie că aparţine de DSU sau IGSU, precum reţelele de socializare şi alta este să explorezi websiteuri care nu ştii cine este în spatele lor şi să îti iei informaţiile de acolo. Am văzut în diferite situaţii că aceste informaţii pot să fie nu numai eronate, pot să fie chiar periculoase, când sunt incorecte.

Care sunt riscurile întreţinerii necorespunzătoare a sistemelor tehnice, cu rol în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă,  aflate în înzestrarea clădirilor? 

Neîntreţinerea unui sistem de alarmare sau a unui sistem de stingere înseamnă că la momentul în care ai nevoie de el să nu funcţioneze. Asta înseamnă, deci riscul clar. Nu întreţii sistemul tău de avertizare, s-ar putea când ai nevoie să vezi că nu sună o sirenă sau că nu funcţionează un buton, de aceea trebuie testat, întreţinut periodic. Dacă nu întreţii sistemul de hidranţi, s-ar putea să descoperi că nu ştii de ceva timp că nu are apă, nu are presiune, trebuie să verifici aceste lucruri cu pompierii, trebuie să vezi că toate sistemele tale sunt funcţionale tot timpul. Asta înseamnă exerciţii, testări, întreţinere şi mentenanţă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here