Una dintre funcțiile principale ale unui manager de facilități este cea de a monitoriza și gestiona portofoliul de assset-uri (n.red. active/echipamente) din cadrul proiectului pe care îl are în administrare.

Procesele dezvoltate pentru actualizarea eficientă a sistemului de gestionare a asset-urile în facilitățile existente, de la validarea inițială a acestora până la încărcarea finală a datelor de bază sunt:

– validarea asset-urilor și colectarea datelor
– evaluarea stării asset-urilor
– analiza critică a asset-urilor; și
– dezvoltarea strategiilor de întreținere preventivă pentru asset-urile menținute.

Pe lângă fiabilitatea operațională a bunurilor, strategiile de întreținere trebuie să asigure respectarea obligațiilor statutare.
Abordarea acestui proces începe prin resetarea configurației facilității prin eliminarea asset-urilor retrase, adăugarea de bunuri/active care nu au fost înregistrate și resetarea tuturor asset-urilor conform unei ierarhii adecvate. Acest lucru este urmat de o procedură sistematică pentru evaluarea condiției bunurilor și a clasificării critice a asset-urilor.

Validarea asset-urilor și colectarea datelor

Validarea asset-urilor este necesară pentru facilități atunci când nu prea există încredere în acuratețea registrului curent al activelor. Validarea asset-urilor este esențială pentru elaborarea strategiilor de întreținere și pentru identificarea activelor supuse cerințelor legale / legislative care nu au fost deja înregistrate.

Validarea activelor pentru o facilitate deja bine stabilită se bazează pe un proces de inspecție al sit-ului facilității, folosind ca punct de plecare listarea activelor vechi. Validarea activelor este o practică vizuală. Dacă activele nu sunt accesibile pentru validarea vizuală, cum ar fi bunurile și echipamentele instalate în spațiul tavanului sau o pompă de rezervă, acestea pot fi validate prin trimiterile către panoul de distribuție aplicabil sau prin confirmarea cu personalul de pe șantier.

Evaluarea condiției asset-urilor

Scopul acestei evaluări este de a furniza o declarație standard a stării asset-urilor deținute și întreținute în cadrul unității. Informațiile precise privind starea acestora sunt necesare pentru administratorii de active astfel încât să poată asigura cea mai bună utilizare a fondurilor de întreținere.

Nivelul recomandat de detaliu al activelor este cel de „maintainable assets”. Un activ care poate fi întreținut (n. red. maintainable asset) este definit ca fiind cel asupra căruia este de preferat să se aplice o tactică de întreținere preventivă.

Evaluarea condițiilor asset-urilor este utilă pentru procesele de gestionare a activelor, cum ar fi:

– modelarea costurilor ciclului de viață pentru a asigura că modelul utilizează mai degrabă date reale, ci nu previziuni nominale ale duratei de viață; și
– dezvoltarea planurilor de management al activelor bazate pe risc.

Următorii parametri sunt colectați pentru evaluarea condițiilor activelor:

Starea actuală – pentru a identifica cea mai bună estimare a condiției unui asset de către evaluator pe baza unei inspecții vizuale.
Utilizarea curentă – pentru a identifica cea mai bună estimare a utilizării activelor de către evaluator. Ratingurile de utilizare sunt folosite pentru a compara procentul de utilizare al unui bun, față de întreaga flotă de active a facilității.
Mediul de operare – pentru a identifica cea mai bună estimare a mediului activului de către evaluator, pe baza cunoștințelor șantierului/locației. Mediul normal este cel în care se așteaptă ca activul să funcționeze în condiții optimizate, astfel încât să-și atinge durata de viață obișnuită.
Vârsta activelor – informațiile pot fi colectate în timpul procesului de validare a activelor sau ca proces desktop pe baza vârstei facilității (pentru activele originale).

Analiza critică a asset-urilor

Analiza critică a activelor poate fi efectuată în orice etapă a ciclului de viață al acestora, dar trebuie precedată de un program de validare atunci când există un nivel scăzut de încredere în registrul de active.

Analiza criticității activelor este definită ca fiind o procedură sistematică de analiză a unui sistem de active, pentru a identifica probabilitatea și consecința eșecului în cazul în care un activ nu poate să-și îndeplinească funcția.

Consecința eșecului unui activ este determinată în funcție de „cât de important este activul pentru livrarea serviciilor de healthcare, pentru modul în care furnizarea serviciilor se desfășoară și modul în care livrarea serviciilor este afectată în cazul în care activul nu va îndeplini standardul cerut”. Un set de eșantion de categorii de risc (criterii de risc) sunt:

– îngrijirea clinică și siguranța pacienților
– sănătatea populației
– forta de munca
– comunicarea și informarea
– managementul facilității și gestionarea activelor
– răspunsul în caz de urgență și dezastru
– finanțe și juridic
– siguranță și securitate
– leadership și management; și
– așteptările și reputația comunității.

Cadrul legal de conformitate

Procesul asigură respectarea legală prin furnizarea liniei de vedere de la statut la reglementare la clasa de active și la planurile de locuri de muncă pentru întreținerea activelor. Acesta oferă administratorului de active vizibilitatea cerințelor de întreținere pentru fiecare tip de activ și asigură conformitatea cu cerința de întreținere a portofoliului de active. Respectarea cerințelor legale este obligatorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here