Câteva decizii luate în timpul procesului de proiectare a unei clădiri noi sau a unui proiect de renovare au un impact la fel de important asupra costurilor de exploatare pe termen lung ca și cele luate în ceea ce privește sistemele HVAC. De-a lungul duratei de viață a unui sistem HVAC într-o facilitate comercială sau instituțională tipică, 90% din costul total de proprietate este generat de exploatare, energie și întreținere. În schimb, costurile de cumpărare și instalare reprezintă, în medie, doar 10% din costul total de proprietate pe durata de viață a sistemului.

Din păcate, majoritatea deciziilor de proiectare sunt luate având în prim plan costurile inițiale. Bugetele sunt stabilite și se așteaptă ca și costurile proiectării să fie egale sau chiar sub valoarea bugetată. Proiectanții, știind cu câți bani trebuie să lucreze, abordează procesul decizional luând în considerare modul în care aceste decizii vor avea impact asupra bugetului.

Desfășurarea procesului de proiectare în acest mod înseamnă că deciziile luate în timpul acestui proiect ar putea avea un impact negativ asupra operațiunilor facilității pentru următorii 20-30 de ani. Însă, nu trebuie să fie așa. Managerii de facilități, implicându-se în procesul de proiectare, pot schimba atenția de la costurile inițiale la alți factori, inclusiv eficiența energetică, performanța operațională și întreținerea; factori care vor fi în joc pe întreaga durată de viață a sistemului.

Înlocuirea In-Kind

Pentru facilitățile existente, înlocuirea unui sistem sau a unei componente existente cu un duplicat al originalului este cea mai ușoară opțiune. Sistemul care a fost înlocuit a deservit bine zona, deci de ce să nu-l înlocuim cu unul de același fel? Problema cu această abordare este că atunci când a fost proiectat că sistemul existent, în urmă cu zeci de ani, acesta era capabil să satisfacă nevoile facilității așa cum exista și funcționa la acea vreme. Totuși, facilitățile nu sunt statice. Operațiile se schimbă și, pe măsură ce se schimbă, se schimbă și nevoile de încălzire și aer condiționat. Ceea ce era potrivit cu ani în urmă poate să nu mai corespundă nevoilor operațiunilor curente.

Înlocuirea In-Kind presupune că sarcinile calculate pentru echipamentul existent nu s-au modificat de-a lungul anilor. De asemenea, presupune că operațiunile nu s-au schimbat. Ar fi greu să găsim astăzi o facilitate care să aibă aceleași cerințe de încălzire, răcire și funcționare pe care le avea acum 20-30 de ani.

Nevoile din ziua de astăzi pot fi mai mari sau mai mici decât cele pentru care a fost conceput sistemul original. Dacă noul sistem este supradimensionat, eficiența se va pierde din cauza orelor prelungite de funcționare în condiții de încărcare parțială. Dacă noul sistem este subdimensionat, atunci confortul ocupanților va avea de suferit. Este posibil ca managerii să fie nevoiți să își supravegheze facilitatea și să efectueze o nouă analiză a sarcinilor pentru a determina dimensionarea corectă a noului echipament.

Poate că cel mai mare dezavantaj al înlocuirii In-Kind este oportunitatea pierdută. Atunci când componentele sau sistemele individuale sunt pur și simplu înlocuite cu o nouă versiune a vechiului echipament, managerii nu reușesc să privească imaginea de ansamblu. Există un alt mod de a încălzi și a climatiza un spațiu care să satisfacă mai bine nevoile ocupanților, reducând în același timp costurile de exploatare și energie? Ce impact vor avea schimbările de proiectare ale unui sistem asupra funcționării altor sisteme din facilitate?

Atunci când proiectează un nou sistem, managerii trebuie să facă un pas înapoi și să gândească în ansamblu. Trebuie să privească la întreaga imagine, nu doar la un sistem sau la o componentă. Sistemele HVAC de astăzi au caracteristici și capabilități care pur și simplu nu erau disponibile acum 20 sau 30 de ani. Înlocuirea In-Kind ignoră adesea aceste progrese.

Eficiența energetică

Unul dintre cele mai mari beneficii ale înlocuirii unui sistem învechit este oportunitatea de a îmbunătăți eficiența operațională a sistemului HVAC. Sistemele actuale, ca urmare a inovațiilor tehnologice și a modificărilor privind codurile de construcție, oferă capacități și eficiențe care nu puteau fi obținute în urmă cu 20 sau 30 de ani. Nu există o soluție universal valabilă, motiv pentru care managerii de facilități vor trebui să evalueze opțiunile și să le selecteze pe cele mai benefice pentru facilitatea lor.

De exemplu, o astfel de inovație este sistemul cu flux variabil de agent frigorific (VRF). Într-un VRF, viteza compresorului variază pe măsură ce se schimbă sarcina de răcire a sistemului. În cazul sistemelor convenționale, compresorul este pornit și oprit, în funcție de cum este necesar, pe măsură ce se schimbă sarcina de răcire. Variația vitezei compresorului nu numai că oferă un control mai bun al climatului, ci și reduce necesarul de energie al sistemului.

Monitorizarea de la distanță pentru control și diagnosticare reprezintă o altă inovație disponibilă în sistemele de nouă generație. Prin monitorizarea constantă a unei game largi de parametri, aceste sisteme pot notifica imediat managerii despre anomalii în operațiuni; anomalii care altfel ar putea rămâne nedetectate timp de zile sau chiar săptămâni întregi. Notificarea rapidă înseamnă că reparațiile pot fi inițiate mai rapid, îmbunătățind confortul și reducând risipa de energie.

Unitățile cu frecvență variabilă sunt foarte comune în majoritatea sistemelor de nouă generație. Aplicate sistemelor energetice care variază de la motoare de pompă la ventilatoare sau răcitoare, aceste unități economisesc energie variind viteza unității astfel încât să se potrivească cu sarcina.

Sistemele convenționale HVAC stabilesc o rată fixă ​​la care aerul exterior este introdus în clădire, aer care trebuie încălzit sau răcit. Rata la care este introdus aerul exterior în aceste sisteme tinde să fie constantă, indiferent de nivelul de ocupare al imobilului. În schimb, sistemele de ventilație controlate de cerere utilizează o rețea de senzori de dioxid de carbon pentru a regla ratele de ventilație a aerului exterior în funcție de necesitatea reală, reducând astfel volumul de aer exterior care trebuie încălzit sau răcit.

Există numeroase alte inovații de economisire a energiei care sunt disponibile în noile modele de sistem pe care managerii ar trebui să le ia în considerare. Nu toate sunt potrivite pentru toate aplicațiile, dar proiectanții de sistem ar trebui să fie îndrumați pentru a le identifica și a le evalua pe cele de care au nevoie.

Totuși, această îmbunătățire a eficienței vine cu un cost inițial mai mare. Pentru a justifica cheltuielile suplimentare, managerii trebuie să poată demonstra beneficiile pe termen lung pentru organizație. O modalitate prin care se poate realiza acest lucru este de a efectua o analiză simplă a rambursării.

Analiza simplă a rambursării calculează economiile generate de opțiunile de economisire a energiei și o compară cu costul suplimentar al acelor opțiuni pentru a determina cât timp ar dura recuperarea investiției. Este un calcul simplu și ușor de efectuat, care oferă un argument ușor de înțeles pentru a susține aceste costuri suplimentare.

Deși analiza simplă a rambursării poate demonstra valoarea acelor opțiuni de economisire a energiei, nu ia în considerare toate beneficiile obținute, cum ar fi costurile de întreținere reduse și timpii de răspuns mai rapizi. Economiile datorate acestor beneficii pot fi calculate prin efectuarea unei analize a costului ciclului de viață.

Analiza costurilor ciclului de viață ia în considerare costul total de deținere a unui sistem, inclusiv costurile inițiale, costurile de instruire, costurile de întreținere, costurile energetice și, în cele din urmă, costurile de eliminare. Dacă un anumit spațiu trebuie modificat sau dacă trebuie executate noi conexiuni de utilitate pentru a instala sistemul, sunt incluse și aceste costuri. Costurile sunt apoi ponderate în raport cu economiile pe care le va produce noul sistem mai eficient.

Oricare ar fi situația, facility managerii trebuie să utilizeze un fel de analiză a rambursării pentru a justifica costul mai ridicat al funcțiilor de economisire a energiei care urmează să fie incluse în noul sistem.

Proiectare pentru întreținere

Una dintre cele mai mari reclamații venite de la personalul de mentenanță este că proiectanții de sistem trec cu vederea cerințele de întreținere în proiectele lor. Cazurile obișnuite includ amortizoare de incendiu care sunt inaccesibile, chiar și doar pentru a li se verifica poziția, supape situate în locuri inaccesibile, manipulatoare de aer instalate atât de aproape de pereți sau alte echipamente încât filtrele de aer trebuie să fie îndoite pentru a le scoate sau a le instala, echipamente amplasate pe acoperișurile clădirilor fără a mijloace facile de acces.

Dacă prima regulă de întreținere este că lucrurile se sparg, atunci a doua regulă trebuie să fie aceea că, echipamentele nu vor putea fi întreținute corespunzător dacă mecanicii nu le pot accesa cu ușurință.Într-adevăr, spațiul reprezintă un factor foarte important în facilități, însă de multe ori proiectanții se concentrează în totalitate pe spațiul utilizabil, apoi se înghesuie sistemele mecanice și electrice oriunde vor avea o amprentă cât mai mică posibil.

Una dintre zicalele cel mai des auzite este că proiectanții au instalat o piesă de echipamente, iar apoi au construit clădirea în jurul ei. Acest lucru ar putea îndeplini obiectivul de a limita spațiul inutilizabil, dar prezintă două probleme pentru personalul de mentenanță. În primul rând, nu pot accesa echipamentul pentru a-l întreține, ceea ce duce la o funcționare ineficientă a sistemului și la defecțiuni timpurii.

Cea de-a doua problemă apare atunci când vine momentul înlocuirii echipamentului. Este posibil ca pereții să fie îndepărtați și echipamentul tăiat în secțiuni doar pentru a-l scoate din clădire, ceea ce face ca înlocuirea sistemului să fie și mai costisitoare. Și din punct de vedere al eficienței și fiabilității, cel mai probabil managerii vor încerca să întârzie decizia de înlocuire până când aceasta este o necesitate absolută, chiar dacă echipamentul funcționează ineficient.

Alocarea unei zone pentru sisteme mecanice și electrice scade într-adevăr din spațiul utilizabil, dar este o necesitate. Fiabilitatea, eficiența și durata de viață a echipamentelor vor avea de suferit dacă lucrurile nu pot fi reparate și întreținute din cauza faptului că sunt prea înghesuite.

Lucrul care a înrăutățit considerabil această problemă este practica pe scară largă de separare a persoanelor responsabile de procesul de proiectare și construcție de cei care operează facilitatea odată ce aceasta a fost finalizată. Acest lucru are ca rezultat faptul că cele două grupuri să aibă două obiective complet divergente. Cei care proiectează și construiesc sunt așteptați să facă lucrurile la timp și sub buget. Dacă asta înseamnă reducerea caracteristicilor sistemului HVAC sau reducerea spațiului alocat echipamentelor mecanice, deciziile vor fi aprobate imediat.

Totuși, ele intră în conflict direct cu nevoile personalului de operațiuni și mentenanță. Acest grup vrea sisteme care să răspundă nevoilor ocupanților, reducând în același timp costurile de operare și întreținere. „Ingineria de buget” pe care o implementează echipa de proiectare are consecințe pe termen lung pentru ei și pentru funcționarea instalației.

Proiectarea pentru întreținere necesită ca managerii și personalul de întreținere să fie implicați în procesul de design încă de la bun început. Proiectanții și industria construcțiilor pur și simplu nu se concentrează pe probleme de întreținere și operațiuni. Proiectarea pentru întreținere va crește într-o oarecare măsură costurile inițiale, astfel încât managerii trebuie să fie implicați și să își susțină argumentele.

Fiți realiști

Întotdeauna este dificil să obțineți finanțare suficientă pentru a opera facilitățile așa cum își doresc managerii. Va trebui să se facă compromisuri, în special atunci când managerii fac presiuni pentru altceva decât opțiunile de proiectare cu cel mai mic cost. Ei trebuie să-și argumenteze cererile, însă chiar și atunci este posibil să nu poată obține tot ceea ce își doresc.

Fiți realist în realizarea estimărilor de costuri și economii. Credibilitatea este totul. Prezentați calculele și argumentați-le, dar asigurați-vă că aveți datele și rapoartele necesare pentru a vă susține cerințele.

Bugetele sunt deseori stabilite de alții, iar dacă nu sunt realiste, managerii au obligația de a indica acest lucru și de a clarifica care vor fi consecințele subfinanțării unui proiect. Altfel, vor moșteni pur și simplu sisteme noi cu aceleași probleme vechi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here