În marile orașe apare un număr din ce în ce mai mare de spații comune de lucru sau de colaborare. Acestea includ spații în care persoanele fizice și juridice pot închiria în mod flexibil birouri și camere sau “spații terțe” în care aceștia pot lucra la comun, cum ar fi bibliotecile și cafenelele.
Spațiile de co-muncă oferă o serie de beneficii, dar și riscuri pentru economia locală. Recent a fost realizat un studiu, de către specialiștii din cadrul Curtin University, care s-a axat pe rolul factorilor de decizie politică, al autorităților de reglementare și al planificatorilor administrative, care se pot asigura că aceste spații au o contribuție pozitivă supra orașele.
Tipuri de spații
Spațiile de lucru comune variază în funcție de tipul de muncă pe care o facilitează, de la activitatea de training (cum ar fi serviciile IT și profesionale), la fabricarea la scară mică. Unele sunt destinate colaborării, în timp ce altele (cum ar fi cafenelele) sunt utilizate informal ca atare. Unele vizează, de asemenea, anumite piețe oferind servicii suplimentare, cum ar fi o creșă pentru îngrijirea copiilor, seminarii pentru dezvoltarea profesională și evenimente pentru crearea de rețele.
Spațiile de lucru la comun diferă și în ceea ce privește modelul de proprietate. Acestea variază de la proprietăți deținute și gestionate de entități private, la spații subvenționate de guvern și gestionate în comun de centre de resurse comunitare. De asemenea, proprietatea și finanțarea spațiilor individuale de lucru se poate schimba în timp, deoarece acestea pot primi noi surse de finanțare guvernamentală, pot atrage noi tipuri de clienți sau se pot reloca în noi facilități.
Care sunt beneficiile?
Există numeroase beneficii potențiale pentru împărtășirea unui spațiu de lucru, inclusiv accesul la spațiile, echipamentele, instrumentele și tehnologiile comune. Unii oameni pot avea nevoie doar de un spațiu pentru câteva ore pe zi sau pentru un proiect special, astfel încât aceștia au nevoie să poată închiria spații în locații dezirabile, fără costuri mari de închiriere.
Spațiile de lucru comune oferă, de asemenea, beneficii sociale prin oportunități mai mari de a interacționa, de a se conecta și de a colabora cu angajați care au aceleași idei.
Un spațiu de lucru comun poate reprezenta o bună utilizare a spațiilor nefolosite din clădiri sau pot deveni chiar ”birourile” care dau naștere unor noi întreprinderi. De asemenea, acestea pot sprijini afacerile locale prin găzduirea unor grupuri mari de potențiali clienți. De asemenea, le pot permite oamenilor să aibă acces la un loc de unde pot lucra mai aproape de casă, reducând nevoia de navetă.
Care sunt dezavantajele?
Jucătorii mari din economia de ”sharing” – cum ar fi Uber, Lyft și Airbnb – au avut un efect disruptiv asupra piețelor existente, prin reducerea oportunităților pentru persoanele și lucrătorii mai puțin favorizați pe piață și prin reglementarea confuză.
O scară similară a întreruperii poate apărea la orizont, odată cu creșterea rapidă a jucătorilor mari în din domeniul spațiilor de lucru comune, cum ar fi WeWork. Aceste companii ar putea amenința spațiile de lucru comune existente prin absorbția clienților și prin închirierea clădirilor disponibile la prețuri competitive.
Spațiile de lucru comune ar putea contribui la gentrificarea cartierelor mai vechi prin creșterea prețului imobiliar și prin îndepărtarea întreprinderilor mici și a chiriașilor locali.
Spațiul de lucru comun a fost considerat, de asemenea, un reprezentant al unei forțe de muncă sezonieră, întrucât astfel de spații pot găzdui contractori pe termen scurt care își desfășoară activitatea, efectuată anterior de membrii personalului intern, angajați cu normă întreagă.
Rezultatele studiului
Cercetătorii de la Curtin University au analizat politica de planificare și dezvoltare economică și au intervievat fondatorii și utilizatorii spațiilor comune de lucru din Australia de Vest. Aceștia au identificat aproximativ 20 de spații de lucru comun din Perth și din regiunea Australiei de Vest. Multe spații erau dezvoltate în clădiri mai vechi și mai puțin utilizate reconvertite, cum ar fi un magazin vechi, un spital de maternitate sau un spațiu de birouri.
Cei mai mulți fondatori au precizat că spațiile comune de lucru trebuie să fie accesibile pentru a fi viabile. Mulți au identificat, de asemenea, calitatea și intensitatea activităților din zonă ca fiind esențiale pentru atragerea lucrătorilor în spațiul lor.
Însă, fondatorii au identificat cadre de reglementare, inclusiv controale de autorizare a utilizării terenurilor, ca fiind bariere semnificative în calea înființării acestor tip de afaceri. De exemplu, un spațiu comun de muncă în care oamenii pot repara mobilierul sau pot face bijuterii ar putea fi considerat ca fiind folosit la activități de fabricare. Este posibil ca acest tip de activitate să nu fie permisă într-un fost centru comercial reconvertit în clădire de lucru la comun, care se încadrează în domeniul de vânzare cu amănuntul.
Totodată, studiul arată că, deseori, consilierii locali și dezvoltatorii economici s-au implicat pentru a ajuta la înființarea unor spații comune de lucru în zona lor. Autoritățile se pot implica ajutând fondatorii să obțină aprobările necesare, cum ar fi obținerea de certificări de accesibilitate și planuri de gestionare a situațiilor de urgență. Realizând contribuția potențială a unor astfel de spații la economie, ei i-au ajutat pe investitori să navigheze prin reglementări și prin anumite controale de planificare, destinate în mod normal unei utilizări mai permanente a spațiilor.
Împărțirea mai eficientă a spațiilor
Tehnologiile creează noi modalități de adaptare a forței de muncă mobilă și flexibilă cu spațiile de lucru. În acest sens lasă pe mâinile autorităților de reglementare responsabilitatea de a gestiona impactul utilizărilor temporare ale multor spații de lucru comune.
Planificatorii urbani trebuie să fie pregătiți să recunoască și să planifice beneficiile pe care aceste spații le aduc, minimizând eventualele efecte negative asupra utilizatorilor, vecinilor și a întregii comunități.
Strategiile de planificare care urmăresc regenerarea zonelor urbane și furnizarea de oportunități economice și sociale în zonele de creștere urbană vor necesita un angajament sporit față de susținătorii spațiului comun de muncă, utilizatori, întreprinderile vecine, rezidenți și departamente guvernamentale locale.
Concluziile studiului arată că spațiile de lucru comune au un rol pozitiv în orașele și centrele regionale din Australia. Cu toate acestea, se pare că responsabilii de planificare urbanistică riscă să rămână în urmă atunci când vine vorba de utilizarea spațiului de lucru comun pentru a obține mai multe rezultate de planificare viabile din punct de vedere social și economic.
