Sistemele de control al fumului, activate la declanșarea unui incendiu, elimină fumul fierbinte și periculos , pentru a permite o cale mai clară de evacuare și accesul pompierilor în imobil. Totuși, există o serie de opțiuni în privința cărora este necesară luarea unei decizii informate.
Atunci când vorbim despre un sistem de control al fumului, există numeroși factori de decizie, de la alegerea instalatorului, alegerea producătorului sau gamei de produse, alegerea nivelului de buget și a controlului sistemului.
Un sistem salvator este unul care funcționează prin comunicarea fiecărui element cu un computer central care îl operează. Astfel, în cazul în care un detector de fum este activat, acesta va semnaliza comenzile care vor declanșa ventilatoarele, deschiderea sau închiderea amortizoarelor corecte și activarea orificiilor de ventilare pentru a permite accesul aerul curat și dejecția fumului. În cazul în care sistemul eșuează chiar și pentru un singur moment, fluxul de direcționare a fumului – modelat folosind un proces computerizat al dinamicii fluidelor (CFD) înainte ca sistemul să fie instalat – pur și simplu nu va funcționa corespunzător, iar riscul pentru oamenii din clădire va crește dramatic.
Acest sistem de control este guvernat de un protocol predeterminat de cauzalitate și efect, construit în funcție de fiecare clădire. Totuși, sistemul în sine poate fi compilat în mai multe moduri diferite, ceea ce reprezintă noi decizii care trebuie luate.
Aici, ne uităm la protocolul deschis versus cel închis – două modalități diferite de a atinge același scop.
Specificațiile sistemului
Sistemele de control al fumului necesită întreținere, vigilență constantă, iar procedurile de funcționare trebuie adaptate de fiecare dată când se schimbă ceva în modul de utilizare al clădirii.
Înainte de a începe construcția, un contractor specializat în sistemele de control al fumului ar trebui să colaboreze cu proiectantul clădirii pentru a se asigura că toate cerințele legislative relevante sunt îndeplinite, printre punctele cheie fiind incluse modul de utilizare al unei clădiri, înălțimea acesteia și distanța dintre rutele de evacuare planificate.
Astfel, un bloc turn de apartamente rezidențiale poate necesita protecție pentru fiecare hol, fiind nevoie de o conductă de fum, pentru a-l canaliza și a-l direcționa departe de incendiu, împiedicându-l să se răspândească și pe alte etaje.
În schimb, o unitate mare dintr-o fabrică poate necesita orificii de acoperiș (care pot fi, de asemenea, utilizate pentru iluminat și controlul climei), iar o parcare subterană poate necesita ventilatoare de impuls, care să împiedice fumul depistat într-o anumită zonă a spațiului, către un sistem dotat cu un ventilator extractor.
În cazul centrelor comerciale complexitatea sistemelor crește, din cauza nivelurile mezanine, iar acestea ar putea necesita adăugarea de perdele de fum pentru a ajuta la compartimentare, astfel încât să împiedice răspândirea fumului, dar și pentru a-l împiedica să coboare prea rapid. Apoi, trebuie luată în considerarea instalarea amortizoarelor, care segreghează anumite zone ale conductelor, pentru a opri fumul să se deplaseze în întreaga clădire.
Grădină îngrădită
Protocolul deschis ar putea fi comparat cu ceva asemănător unui sistem de operare Linux sau chiar cu Windows PC, în timp ce protocolul închis este mult mai asemănător cu platformele Apple pe bază de iOS. Asta înseamnă că cel din urmă ar putea fi comparat cu o ”grădină îngrădită” din punct de vedere tehnologic, care creează un sentiment de integrare perfectă, compatibilitate simplă și mentenanță redusă, sistem pe care mulți utilizatori par să îl prefere, în ciuda costurilor premium. În partea opusă, sistemele cu protocol deschis, mai slab structurate, au un preț care este dictat în mod natural de piață, iar alegerile de opțiuni ale utilizatorilor sunt mult mai vaste, însă garanțiile de compatibilitate necesită un anumit grad de experiență sau înțelegere a tehnologiei de către utilizatori.
Protocolul deschis
Un număr nelimitat de produse ale multor producător pe pe piață poate fi conectat la un sistem de control al fumului ce funcționează pe baza unui protocol deschis – dezvoltatorul programului central lasă în mod voit sistemul ”open source” astfel încât acesta să poată fi înțeles de producători pentru ca aceștia să poată crea produse compatibile cu sistemul de bază. Acest lucru creează libertate pe piață și promovează concurența, astfel încât prețurile sunt deseori mult mai mici pentru sistemele de protocol deschise. De asemenea, utilizatorul are o mai mare libertate de alegere în ceea ce privește componentele sistemului și instalatorii contractați pentru a se asigura că nevoile clădirii sunt îndeplinite, având totodată opțiunea de a le schimba în funcție de necesități. Folosind sistemele cu protocol deschis, componentele pot îmbunătățite sau schimbate cu ușurință, în mod individual, și permite ca sistemele să fie specificate cu precizie.
Protocolul închis
Un sistem de protocol închis poate oferi o garanție a compatibilității. Codul pentru controlul sistemului este un secret bine păzit, iar acesta va fi compatibil doar cu anumite produse “aprobate” de compania care a realizat sistemul. În cazul în care cumpărați un echipament compatibil aprobat, acesta ar trebui să funcționeze împreună cu sistemul, fără să existe probleme.
Totuși, odată ce selectați un sistem de protocol închis, sunteți legat de el. Dacă doriți să actualizați un element al sistemului sau să puneți mâinile pe cea mai nouă tehnologie de pe piață, există riscul ca acest lucru să nu fie posibil. O astfel abordare duce la dependența de un singur furnizor pentru toate tot ce înseamnă sistemul, de la piese de schimb la modernizări. Acest lucru înseamnă o piață mai puțin competitivă și mai puține șanse de a face alegeri cât mai bune din punct de vedere al raportului cos-valoare.
Întreținerea
Operațiunea de întreținere sau mentenanță este cea care menține un sistem de control al fumului relevant, iar aici este momentul în care dezbaterea dintre utilitatea unui sistem cu protocol închis versul cel cu protocol deschis iese la lumină.
Cu un protocol închis, trebuie să obțineți suportul de mentenanță, actualizările de sistem, piesele de schimb și operațiunile de înlocuire a produselor de la un singur furnizor – un furnizor care nu are obligația să-și reducă prețurile prețurile și nici o obligație de a se asigura că veți utiliza cea mai nouă tehnologie de pe piață
În schimb, un sistem deschis poate fi compatibil cu integrarea de noi tehnologii, iar mentenanța poate fi făcută de către orice persoană calificată, care are, de exemplu, acreditarea FIRAS.
