Punerea în funcțiune a primei rețele de 5G din lume la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, din Coreea de Sud, a generat entuziasm în rândul celor din industrie – și este ușor de înțeles de ce.
În calitate de utilizatori, așteptările noastre pentru o conectivitate instantanee, fără probleme, pe fiecare dispozitiv, nu au fost niciodată mai mari. Vrem să trimitem Snapchaturi artiștilor, să postăm selfie-uri de la concerte, să dăm check in-uri la meciurile de fotbal și să comunicăm cu oamenii din lumea exterioară. Pentru stadioane și alte locuri publice oportunitatea de a menține publicul angajat, oferind reluări instantaneu, oferte specifice în funcție de timp și locație și conectivitate permanentă, nu a trecut neobservată.
În urma Jocurilor Olimpice, managerii de facility trebuie să ia în considerare acum nevoia de a ține pasul cu cerințele de conectivitate. Dezvoltarea tehnologiilor VR, video la rezoluție 4K și creșterea IoT (Internet of Things) înseamnă o explozie a numărului de utilizatori și a traficului de date. Tentația de a se extinde capacitatea rețelei mobile și acoperirea acesteia este incredibil de atrăgătoare, nu numai pentru furnizorii de telefonie mobilă, ci și pentru orice proprietar de afacere care dorește să mențină în continuare aceste cerințe tehnologice în creștere.
Multe dintre locațiile importante din Australia folosesc deja rețele de Wi-Fi publice pentru a conecta sistemele tehnologice și vizitatorii.
Pentru majoritatea, o tranziție către rețeaua 5G începe cu convergența serviciilor LTE în spectrul fără licență (n.red. LTE-U, tehnologia de comunicații radio în spectru fără licență, cum ar fi banda de 5 GHz utilizată de echipamente Wi-Fi compatibile 802.11a și 802.11ac). Modul în care această tehnologie LTE-U preia controlul asupra unui canal de frecvență este controversat și poate scădea performanța altor echipamente Wi-Fi care utilizează același canal. Cele două nu funcționează bine împreună, cauzându-le administratorilor de rețea mari bătăi de cap.
Iată cinci considerații tehnice esențiale pentru a ajuta managerii de facility să ia o decizie cu privire la posibilitatea de a lua în considerare această tehnologiile fără licență, alături de Wi-Fi existent.
Spectrul
Majoritatea rețelelor Wi-Fi de mari dimensiuni sunt deja constrânse de spectru, ceea ce înseamnă că acestea nu reușesc decât să-și poată transporta încărcătura de date existentă. Locurile mari, aglomerate, cum ar fi stadioanele și arenele, au nevoie de echivalentul a 20 până la 24 de canale pentru a punea pune în funcțiune o rețea de 5 GHz (indiferent de tipul de tehnologie). Aceste rețele Wi-Fi sunt optimizate cu atenție pentru a elimina toate transmisiile inutile.
Adăugarea mai multor rețele de sisteme fără licență va reduce capacitatea disponibilă pentru operațiile Wi-Fi. În prezent, nu există măsurători tehnice publice ale sistemelor desfășurate – deci impactul real nu este cunoscut. În cazul în care sunt implementate patru rețele separate fără licență, impactul negativ asupra conectivității Wi-Fi va fi și mai mare.
Câte rețele sunt necesare?
Fiecare vizitator al unui stadion de exemplu, are la el dispozitive operate de diferiți furnizori telecom. Pentru a oferi conectivitate celulară gigabit și o experiență consistentă pentru toți, va trebui să permiteți tuturor furnizorilor să implementeze o rețea fără licență.
Deoarece această tehnologie este atât de nouă, aceasta nu dispune de posibilitatea unui hosting neutru pentru serviciile lor, astfel încât fiecare operator va avea nevoie de o rețea fizică separată. Astfel, fără investiții uriașe, acest lucru poate deteriora experiența clienților.
Sunt sistemele de antene compatibile?
Cele mai multe stadioane și arene au fie sisteme separate de antenă pentru fiecare operator major de telefonie mobilă, fie un sistem comun de antene, distribuit printr-un serviciu de hosting terț (DAS). Administratorii locațiilor de mari dimensiuni interesați de tehnologia de spectru fără licență ar trebui să verifice mai întâi compatibilitatea locațiilor cu DAS-urile existente.
Pentru a fi compatibil, un DAS trebuie să suporte o expansiune LTE-U / LAA (acces licențiat-asistat), unde celula primară (pCell) este DAS, iar fiecare pCell are zeci de celule secundare care furnizează servicii de 5 GHz.
Costul
Cantitatea de echipament necesar și costul unui sistem hibrid Wi-Fi/celular sunt semnificative. De exemplu, un stadion de 60.000 de locuri, care în general nu sunt ocupate la capacitate maxima, ar necesita aproximativ 850 de puncte de acces Wi-Fi. Operatorii de stadion care adoptă tehnologia LTE fără licență ar avea nevoie de peste 3000 de celule mici suplimentare, fiecare necesitând o carcasă robustă rezistentă la apă, o conexiune de 30 Watt prin Ethernet (PoE), cabluri și conducte de categoria 6. Aceste implementări de celule mici ar avea aceeași amprentă fizică precum și sistemul Wi-Fi, care probabil este deja instalat. Toate acestea trebuie luate în considerare, fără să menționăm faptul că multe dintre dispozitivele de astăzi dispun doar de conectivitate Wi-Fi, numărul acestora urmând să crească substanțial în viitorul apropiat.
Evaluarea riscului
Este esențial să luați în considerare riscul de a adăuga mai multe rețele mobile fără licență în mediul rețelei Wi-Fi. Au fost necesari aproximativ șapte ani și trei generații de produse pentru ca furnizorii de Wi-Fi să construiască sisteme de mare capacitate destinate stadioanelor și arenelor, însă furnizorii de LTE-U / LAA sunt abia la începutul de drum în dezvoltarea rețelelor 5G.
Cunoscută ca fiind o tehnologie robustă, stabilă și matură, puterea și abilitatea rețelei Wi-Fi de a gestiona cantități excepționale de trafic de date în locații mari este deja bine stabilită. Cu toate acestea, deoarece cercetările sugerează că traficul de date mobil va crește cu 47% anual până în 2021, nu este surprinzător faptul că noile soluții – care ne conduc în cele din urmă la 5G – cresc în popularitate.
Totuși, o abordare importantă a operatorilor este aceea de a se gândi atât la avantajele, cât și la dezavantajele combinării acestor două tehnologii înainte de a lua orice decizie. Amânarea combinării rețelelor Wi-Fi și a rețelelor LTE-U, până când echipamentul se poate dovedi fiabil în afara zonei olimpice, merită luată în considerare.